Frecvența

La copii și persoane tinere, până la vârstă de 30 ani, cele mai multe cazuri fiind în jurul vârstei de 12-19 ani, când în organismul tinerilor se produc multe modificări.

Reprezintă doar 5-7 % din cazurile totale de diabez zaharat.

Este cel mai sever și complicat de gestionat diabet, mai les dacă se declanșează la copii mici, preșcolari.

Rudele de grad 1 sunt prezente doar în 5-10% cazuri, cauza lui fiind mai degrabă “dobândită la naștere, nu moștenită din familie”.

Fiziopatologie

DZ tip 1 este considerat insulinodependent pentru că necesită zilnic, pentru a putea trăi, aport exterior de insulină, administrată prin injecții multiple de insulină sau pompă de insulină, toată viața!

Cauza să este distrugerea completă a celulelor B pancreatice, care secretă insulină endogenă, hormon vital secretat de pancreasul uman, pentru a putea folosii corespunzător hrană alimentară consumată.

Astfel, unul dintre semnele majore ale debutului DZ tip 1 este scăderea ponderală nejustificată, cu aport alimentar normal, în contextul scăderii secretiei de insulină endogenă. Dacă nu se intervine la timp prin administrarea de insulină exogenă, organismul uman intră în comă diabetică cetoacidozica, care în final duce la decesul pacientului.

Mecanismul fiziopatogenic este unul autoimun, în contextul unei susceptibilitati genetice.

Cauza Dz tip 1 fiind una intrinsecă, fără legătură evidență cu factorii externi, nu poate fi prevenită sau anticipată.

În 85-90% cazuri la debut există prezenți autoanticorpi de tip:

-ICA(anti citoplasmatici)

-GAD(anti decarboxilaza ac glutamic)

-IA-2Asau B(anti tirozin fosfatază)

-IAA(anti insulină)

Acești anticorpi nu se dozează de rutină, pentru că nu sunt specifici bolii diabetice și pot fi predictibili doar dacă sunt prezenți în titru crescut.

După debutul diabetului tip 1, titrul acestor anticorpi va scădea în timp, cu negativare după aproximativ 10 ani.

Simptomele ale DZ tip 1

Simptome clasice, evidente:

-scădere ponderală în timp scurt, nejustificată

– sete -> polidipsie (consum crescut de lichide) nejustificată

-poliurie (mictiuni frecvente și în cantitate crescută)

Apoi apare :

-starea de oboseală generalizată

-amețeli

-tulburări de vedere

-precoma diabetică cetoacidozica ( stare de rău general, durere abdominală, greață, vărsături, palpitații etc.) -care duce la comă diabetică, amenințătoare de viață.

Esențial de știut

DZ tip 1 este “adevăratul diabet insulinodependent” o afecțiune serioasă, greu de gestionat, dar cu implicare și colaborare permanentă medic -pacient, are un tratament eficient, ușor de administrat în zilele noastre, cu speranța de viață foarte mare!

Nu există alt tratament decât insulinoterapia în mai multe prize, care se va administra toată viață!

Dr. Daniela Străjer
Medic primar
diabet zaharat, nutriție